Umbra lui Loli la Frauenbach
Casă casă după casă se ridică din pământ
Ziduri zidiri și betoane se răsfață prin noroi
Prin mormane de gunoaie câinii îngână imnul sfânt
Miazănoapte se grăbește la ospățul cu strigoi
Cimitirele urbane gem de mii de monumente
Turnul fabricii de cupru le veghează obelisc
Toți se-nghesuesc să moară fără de resentimente
Fără patimă sau pizmă fără teamă fără risc
În ghetoul cu aghiazmă aruncată rostogol
Mișună guzganii roșii descântați de primărie
Fete oacheșe dansează etalndu-și bustul gol
La o mragine de stradă lângă un zid de pușcărie
Unde-i Loli să le vadă fustele învolburate
Fluturnd ca niște steaguri peste coapse și sandale
Așteptând poștașii urbei să le-aducă alocații
Și din mila primăriei ajutoare sociale
Ca o umbră se strecoară printre recile morminte
El bătrânul meșter tată la atâtea chițibușuri
Stă să vadă panorama murmurnd idei cuminte
Peste dealurile pline de vâlcele și urcușuri
Apoi caută zadarnic casa lui de veci pierdută
Cineva a dat terenul și mormântul său cu El
Unuia mai gros la pungă ca să facă o redută
Peste cimitir de taină loc de cârciumă bordel
Și e frig afară iată noaptea stă să-ncremenească
Chiar și umbra simte asta tremurând amețitor
Undeva strigoii casei cimitirul vor să-l crească
Mai vârtos pe monumente funerarile cu spor
Merg agale lângă umbră și visez că este vie
Loli tatăl meu cuminte mă îndeamnă să nu plec
Să mai stau cu el o vreme până zorile învie
Altă lume în loc de asta peste care să m-aplec
Pășim unii peste alții din movilă pe movilă
Moarte ne scobește soarta ca un vieme rău în fruct
Într-o zi veni-va vestea fără scris cu apostilă
Că e vremea să ne ducem fără drept de uzufruct
Umbra tatălui veghează nu de sus ci din pământ
Când va fi la judecată mărturie grea va spune
Noi urmașii lui vroi-vom să aducem un cuvânt
Cu smerenie și slavă marelui stăpân din lume
MIHAI GANEA