Mesteacănul din iarba deasă
Mesteacănul din iarba deasă
Se ridica nerăbdător
Să-și mute frunzele acasă
La mine-n curte și pridvor
Iar mama le strngea de-aminte
Făcea cu ele așternut
Saltea pentru copil cuminte
Să doarmă-n visul de-nceput
Curgea din scoarță mustul dulce
Umplând paharul hrănitor
Iar vântul tremura o cruce
La margine de drum izvor
Și nu plngea pe miriști seara
Cu glasul fetelor ce mint
O stea își licărea povara
De raze-n snopul de argint
Mesteacănul din iarba deasă
Se ridica nerăbdător
Să-și mute frunzele acasă
La mine-n curte și pridvor
MIHAI GANEA