GUNOAIE POLICROME CU TENTĂ NEOEXPRESIONISTĂ
O campanie electorală, încărcată de promisiuni, din partea tuturor competitorilor. Noi vrem să ne facem auzită vocea civică, în subiecte indigeste și funeste pentru viața comunitară. Se acreditează ideea că înșiși cetățenii se complac în lipsa de respect față de normele de igienă. Așadar autoritățile se pot deroba de orice responsabilitate. Atunci pentru ce ademenirile de sirenă din pliantele luxuriante risipite pe la uși?
Bun, oamenii nu vor să trăiască în curățenie. Așadar, dacă respectivii cetățeni sunt refractari, să-i lăsăm, cu bună știință să infecteze și să se infecteze.
Scotocitorii în gunoaie să fie lăsați să asedieze orașul. Ne raportăm la permisivitatea autorităților, de a se permite ca scormonitorii de gunoaie să pună stăpânire pe oraș.
Nici în Occident recalcitranții nu au devenit cetățeni ”igienizați”, de voie bună. Fermitate, claritate, punere la punct.
Ni s-au promis soluții tehnologice sigure pentru gunoiul menajer, sigilate și inaccesibile căutătorilor de resturi organice, bune de dat spre consum, în crescătoriile clandestine de porci. Nu s-a făcut nimic, și apoi ne mirăm de extinderea epidemiei de pestă porcină în Maramureș, ne mirăm de negustoria clandestină cu carne.
La demersurile adresate la Poliția Locală, reprezentanții acestei instituții au ridicat din umeri. Ba mai mult, în privința aurolacilor, ni s-a spus că Baia Mare are deja un număr de 500 de indivizi, și că nu li se poate face nimic.
Să înțelegem că noi, cetățenii plătitori de taxe, suntem în slujba specimenelor de boschetari, aurolaci și a altor indivizi de felul acesta. Atunci să se afirme limpede și răspicat că suntem condamnați, dorim o declarație oficială cu privire la fatalitatea inexorabilă. Asta, cu atât mai mult, cu cât, de câte ori am făcut o sesizare către autorități (poliția locală îndeosebi), am fost consolați cu cinism: ”Ce să facem, așa e viața la oraș”.
Să ne așteptăm cumva, la declararea oficială zonelor murdare din Baia Mare locuită de cetățeni de rang inferior, nefrecventabilă de autorități?
Foarte bine, și în enclavele ”experimentale” trăiesc oameni, adulți, dar mai ales copii, iubiți și îngrijiți de părinții lor. De ce sunt pedepsiți la un cotidian lipsit de demnitate?
S-au promis camere de luat vederi, în zonele sensibile, menită să-i identifice pe cetățenii certați cu igiena în depunerea de deșeuri menajere, dar și pentru depistarea câmpului de infracționalitate stradală. Nu am văzut nici măcar patrule simbolice cu asemenea obiective. Poliția locală are doar rolul de mediator, când în conflicte domestice sau vicinale, și numai la chemarea disperată la 112. Patrule nocturne, patrule tematice, nici vorbă. Polițistul de proximitate, o entitate hieratică, un personaj pus pe analize ”sociologice”, analize ale vidului legislativ, fatalist întristat și visător.
Din ”armata” de funcționari ai primăriei, mulți și fac veacul prin birouri, mânuind foi albe și pixuri. Ne-am gândit că poate sunt poeți și eseiști în detașare prin birouri. Nu mai au nici scuza birocrației stringente, pentru asta sunt ”angajate” laptopurile și calculatoarele.
Reprezentanții autorităților aplică filozofia fatalistă în materie de igienă a deșeurilor menajere. Peturi puse alandala, în calea trecătorilor, pline de deșeuri selectate, sticle, hârtie etc. Puse și lăsate în total dispreț față de gospodarii corecți și civilizați.
Containere jegoase, lăsate și acestea în voia soartei, fără împrejmuire adecvată. Invitație generoasă pentru scotocitorii înrăiți. Utilajele transportoare sunt pestilențiale.
Se aplică așadar principiul că în Baia Mare sunt cetățeni principes și cetățeni de rangul al doilea.
Cartiere elitiste și cartiere îngropate de lipsă de atenție și de voință.
O sumbră fatalitate se instaurează postelectoral, din partea decidenților municipali.
Spectacolul gunoaielor, în gama lor policromă, să devină teme ale picturilor neoexpresioniste. Din câte cunoaștem, pandemia nu este discriminantă și selectivă.
Data viitoare ne vom ocupa de câinii comunitari și de șobolani.
PN
PN