ultima favoare
adunată lume-n vreme
toți așteaptă cu ardoare
ca sorocul să mă cheme
să-i fac ultima favoare
o zăludă lume grasă
plină de onoruri grele
fără haine fără casă
și-ar dorii zilele mele
să m-azvârle într-o gârlă
de scursoare comunală
să mă pună într-o târlă
cu durere și zminteală
dar demult zilele mele
numărate nu-s de lume
cum s-or toarce bune rele
Domnul știe să le-adune
vai de tine lume soră
cum te duci pe negândite
când mă prinzi la tine-n horă
când mă scapi pe nesimțite
îmi dorești să-ți fac favoare
ultima pe drum de seară
să-mi dau fața de la soare
lumnărilor de ceară
dar aștept să văd cum ceața
pandemiilor te stinge
capul tău nebun și viața
răutatea ți-o învinge
iar de mine să n-ai grijă
nimeni știe când m-oi duce
numai or vedea că-n mijă
nu-s și n-au cum să m-apuce
MIHAI GANEA