Contesa Elisabeta
vântul slab abia adie iz de ierburi din pământ
Csejite castelul morții își ascunde în fapt de seară
negre zidurile groase negre taine de mormânt
picurând cu sânge obrazul tinerei contese iară
undeva se-aude în șoaptă o suflare de lumină
camera de slujitoare tremură-n abis prin ceață
calde încă sfâșiate mădulare greu se-mbină
într-o raclă de fecioară dintr-o temniță răsfață
iar prin urmele de roșii pete clare gânditoare
doamna își privește fața palidă într-o oglindă
și se vede iar copilă tânără fermecătoare
încercând la poarta vieții veșnicia s-o cuprindă
vântul slab abia adie iz de ierburi din pământ
Csejite castelul morții își ascunde în fapt de seară
negre zidurile groase negre taine de mormânt
picurând cu sânge obrazul tinerei contese iară
MIHAI GANEA