sfinxul
pe o vale transilvană printre codrii de cerneală
unde lupii singuratici trec pe tainice poteci
tremură la cornul lunii pe omătul de beteală
zarea satului ce trece prin mormânturile reci
stau aicea adunate oase din istorii șterse
care țin de veșnicia îngropată sub noroi
cronici din dosare triste a istoriei perverse
bântuite de teroarea roșilor nebuni strigoi
trec căruțele durerii hurducând pe roți de lemne
trupurile descărnate duc spre vesel cimitir
anonime fără giulgiu fără scândură sau semne
fără popă să le cânte rugăciuni sub patrafir
și din carele ce poartă morții de la închisoare
mai ajunge câte unul hrană lupilor în zori
cum vremea e și lumea aprigă și schimbătoare
fără cruce lumânare fără sfinte sărbători
a căzut la cotitură sfinxul printre loitrea rară
lupii l-au mâncat degrabă mârâind sub rădăcini
într-un făurar de gheață fără candelă de ceară
blestemată soartă avut-ai sfinxule din Bădăcini
pe o vale transilvană printre codrii de cerneală
unde lupii singuratici trec pe tainice poteci
tremură la cornul lunii pe omătul de beteală
zarea satului ce trece prin mormânturile reci
MIHAI GANEA